(Lucrare misionară Africa-Uganda)
Atunci am zis: ,,Iată-mă că vin! -în sulul cărţii este scris despre mine- vreau să fac voia Ta, Dumnezeule! Şi Legea Ta este în fundul inimii mele. Psalmul 40 : 7-8
După mai bine de un an de la ultimul articol, după mai bine de 310 de la ultima
călătorie misionară pot să spun ce repede trece timpul. M-am oprit azi în loc şi am stat şi am analizat puţin trecutul, făceam un sumar al prezentului şi cu o bucurie de nedescris “prevesteam” mi-e însumi viitorul. Anul care a trecut a fost unul în care am descoperit mai adânc, mai tainic, mai puternic, voia Lui Dumnezeu. Sincer să fiu mi-e frică, dar nu o frică din aceea care te lasă fără pasiune, te încleştează ci o frică din aceea care te duce spre smerenie, spre a-ţi vedea nevrednicia şi a cântari cu mare migală plinătatea harului de care am avut parte să cunosc planul Său pentru viaţa mea . Este un sentiment ciudat să şti ce ai de facut în continuare, să ştii la ceea ce trebuie să renunţi, să ştii la ceea ce trebuie să accepţi, dar în acelaşi timp acestă VOIE vine cu marea siguranţă a destinaţiei care dintre toate este ceea mai importantă.
Am auzit spunându-se că dinferenţa dintre un om inteligent şi un geniu este accea că geniul are întotdeauna p perspectivă eternă, o viziune spre nemurire, trăieşte ştiind că la capat este o continuare eternă şi nu are nici o legătură cu capacitatea lui de a rezolva ecuaţii, integrale sau puzzeluri. Dacă acesta sintagmă este adevărată (eu cred că este) atunci înseamnă că stâlpul călătoriei noastre a fiecaruia este nu calitatea ei în lucruri pieritoare (plăceri, drepturi, confort) ci calitatea şi locul destinaţiei ei şi anume eternitatea cerească.
În ultimul an Dumnezeu a deschis uşi , a miscat inimi, a vorbit cu putere şi a început să definitiveze ceea ce pornit acum 4 ani de zile. Acum lucrurile au devinit serioase, planurile pe care odată ni le-am făcut şi le-am spus lui Isus să le împlinescă iatăle concetizându-se chiar sub ochi mei în ultimele luni, şi parcă nu pot să realizez că ceea ce era doar teorie începe să prindă viaţa. Parcă Dumnezeu ar spune ai cerut ceva, eşti gata să primeşti? Şi mai mult: eşti gata să faci ceea ce mai rugat să îţi arăt că vreau eu să faci pentru Gloria Numelui Meu?… hmmm Timid voi spune da sunt gata, dar deplin încredinţat că lucrarea s-a o v-a duce la bun sfârşit până la capătul vieţi.
Lucrarea pe care cu ajutorul Lui Dumnezeu o vom începe anul acesta se referă la Africa, respectiv Uganda, o tară care dincolo de problemele financiare sau sociale, are o acută nevoie de reclădire spirituală, o reclădire spirituală bazată nu numai pe sentimente de milă sau compasiune, ci pe o adevărată luptă spirituală în rugăciune, dedicare faţă de Cuvântul Lui Dumnezeu. Vom pleca pe data de 3 septembrie cu ajutorul celui prea Înalt spre Uganda unde vom dori ca în următorii ani s ă contruim bază de misiune de unde să începem acestă viziune de a înainta împărăţoa Lui Dumnezeu în toată lumea. Nu voi răspunde aici la eternele întrebări care încep de ce acolo? De ce nu aici ? ci voi spune explicit că Voia Lui Dumnezeu nu se contestă, nu este negociabilă, pentru mine cel puţin, ci oricât de grea ar fi sau uşoară, oricâte sacrifici ar cere, nu poate fi comparat cu sacrificiile făcute pentru mine şi mă simt de-a dreptul privilegiat şi onorat de a face parte din ea.
Rugămintea mea este pentru cei ce citesc acest articol, este să se roage pentru acestă lucrare, pentru mântuirea sufletelor pierdute, pentru Înaintarea Împărăţiei Lumini în această lume iar dacă cineva vrea mai multe motive de rugăciune şi poate să se implice active în lucrare să trimită un mail la adresa alin.pop26@yahoo.com.
Cu multe binecuvântări
Alin Pop
Multumesc pentru tot ce ai facut in 2009 pt lucrarea misionara iar ca motive de rugaciune pentru AFRICA 2010 iti las urmatoarele: protectie pentru calatoria spre Kisumu, obtinerea vizei pentru 3 luni si inca 3 luni mai apoi, protectie fizica si spirituala, intelepciune in luarea deciziilor acolo, eficienta si creativitate in slujire, o buna comunicare cu contactele din Kenya, cresterea spirituala a copiilor din orfelinat, etc. 
Cum trec momentele urâte! Cum trece viaţa pe langă noi, fără să observăm că trece cel mai mare dar pe care Domnul nil oferă. De multe ori ne dorim să fim ca şi cineva, de multe ori imităm persoanele apropiate, de multe ori ascultăm de oameni care şi-au creat în mintea noastră un locuşor şi excludem prin autoimpunere oameni care au gresit, care ne-au facut să suferim. Suferim adesea din cauza cuvintelor , suferim din cauza vorbelor aruncate şi a dorintelor impuse, fără să vedem că greşim , fără să dorim să luptăm. Nu mă exclud pe mine din peisaj, pentru că de multe ori am vrut să fac ca şi alti deşi, eu nu eram aşa. Pe deoparte înteleg imitaţiile, înteleg de ce vrem să fim ca şi cei din jur , pentru că doar aşa suntem acceptaţi, pentru că altfel cel mai bun si singurul prieten va ramâne parintele nostru (tata mama bunica), si datorita faptului că nu putem trece peste orgoliu, peste lucruri şi să continuăm să ne luptăm, nu lăsăm de la noi pentru că imaginea noastră îi în joc. Stăm în spate când de fapt ne-am dori să venim în faţă, pentru că nu ne cheamă nimeni şi suntem prea mândri să acceptăm că trebuie să oferim cei mai bun din noi fără ca alţi să ne invite. Nu te vei ridica niciodată la înălţimea dorită câtă vreme încerci să fii altcineva!
Ne uităm la marii oameni din societatea prezentă , trecută şi ne transpunem şi pe noi ca posibili oamenii care în viitor vom atinge acel imposibil din viaţa, care ne va face să devenim mari. Tot timpul visăm , tot timpul simţim , tot timpul ne gândim ce bine ar fi dacă …. ne uităm cu jind la cei de pe prima scenă, ne uităm cu ochi bulbucaţi la cei ce sunt în prima filă , cei ce sunt în vârf… însă ceea ce de multe ori refuzăm să vedem este ceea ce este în spatele unui om din vârf … unde sunt alte sute de oameni care formează baza fără de care vârful nu ar exista şi sunt de mii de ori mai importanţi decât acesta.
