Publicat de: lumealuialin | Noiembrie 29, 2009

Suferinţa, parte din dragostea adevărată…?

                  Cum trece timpul ! Cum trec clipele! Cum trec momentele frumoase ! Cum trec momentele urâte! Cum trece viaţa pe langă noi, fără să    observăm că trece cel mai mare dar pe care Domnul nil oferă. De multe ori ne dorim să fim ca şi cineva, de multe ori imităm persoanele apropiate, de multe ori ascultăm de oameni care şi-au creat în mintea noastră un locuşor şi excludem prin autoimpunere oameni care au gresit, care ne-au facut să suferim. Suferim adesea din cauza cuvintelor , suferim din cauza vorbelor aruncate şi a dorintelor impuse, fără să vedem că greşim , fără să dorim să luptăm. Nu mă exclud pe mine din peisaj, pentru că de multe ori am vrut să fac ca şi alti deşi, eu nu eram aşa. Pe deoparte înteleg imitaţiile, înteleg de ce vrem să fim ca şi cei din jur , pentru că doar aşa suntem acceptaţi, pentru că altfel cel mai bun si singurul prieten va ramâne parintele nostru (tata mama bunica), si datorita faptului  că nu putem trece peste orgoliu, peste lucruri şi să continuăm să ne luptăm, nu lăsăm de la noi  pentru că imaginea noastră îi în joc. Stăm în spate când de fapt ne-am dori să venim în faţă, pentru că nu ne cheamă nimeni şi suntem prea mândri să acceptăm că trebuie să oferim cei mai bun din noi fără ca alţi să ne invite. Nu te vei ridica niciodată la înălţimea dorită câtă vreme încerci să fii altcineva!

                Mi-ar place să cred că viaţa aceasta oferită în dar se poate încadra doar între da şi nu, mi-ar place să pot să fiu şi eu aşa de radical cu propria-mi persoană dar prefer să sufăr decât să il limitez pe Dumnezeu prin decizii impuse. Chiar dacă nu sunt bine, voi fi fără să îmi impun, atunci când Dumnezeu va decide că suferinţa şi-a făcută completă lucrarea de sfinţire. Multe lucruri mi-a furat cel rău, multe lucruri care aparţineau altcuiva, mi le-a furat în clipele cele mai plăcute, m-a păcălit de atâtea ori dar procesul de curăţire, de a deveni  om,  este abia la început,  şi sunt convins că până în ziua veniri sau a momentului hotărât de El pentru a pleca, procesul de desăvârşire va fi complet astfel că o veşnicie să te bucuri în cer. 

Poţi trece prin clipe de binecuvântare şi poti trece prin clipe de tristeţe, de lipsă a entuziasmului , dar sunt momente în care vezi cum cel rău loveşte prin persoane care le iubeşti, prin răspunsuri care chiar dacă în aparenţă le meriţi, te fac să suferi. Săptămâna asta pentru mine a fost aşa: grea din prisma loviturilor care au venit intr-un moment nepotrivit, dar foarte foarte frumoasă din prisma izbândelor. 

Mi-ar place să cred că într-o zi o să ne impunem să iubim indiferent de decizi, indiferent de consecinte, dând la o parte perdeau dorinţelor noastre egoiste şi lăsându-l pe Dumnezeu să îşi facă completă lucrarea… însă nu ştiu dacă se poate asta, pentru că noi defapt suntem altcineva nu suntem noi înşine (ci o imitaţie), ne-am impus să urmăm un tipar , scoatem texte din context, şi creăm acel mediu perfect pentru a ne impune dorinţele noastre care nu au nimic deaface cu Dumnezeu.

Dar dintre toate cele întâmplate săptămâna asta vreau să o spun cu durere că cel rău a reuşit, să îmi fure pe cineva drag foarte drag, într-un moment când aveam nevoie de el (încurajare), si prin acel cineva, mi-a furat şi ceva ce aveam mai preţios!!!! Am partea de vină, că am învăţat să iubesc poate prea tarziu!!O fi târziu, o fi devreme asta las la latitudinea lui Dumnezeu să decidă, totuşi aleg nu sa mă duc mai departe, si să trec peste evenimente ci mă duc înainte lăsându-mă la dispozitia celui ce mi-a schimbat viaţa, fiind deschis la o schimbare după voia SA.

Sţiu că la Domnul toate sunt cu putinţă pentru că El este dragoste şi am învăţat de la Dumnezeu că Dragostea suferă dar nu îşi întoarce spatele, dragostea rabdă, lasă de la ea, dragostea se mânie dar tot ea şi iartă, în dragoste poţi reconcilia totul… o ce greu îi să ai o astfel de dragoste, pentru că o astfel de dragoste se clădeşte doar prin suferinţă

MOTTO:  SUFERINTA SI FERICIREA FAC PARTE DIN DRAGOSTE… nu evita suferinta caci fericirea singura, nu poate aduce Dragostea.

Anunțuri

Responses

  1. Multă durere în aceste întrebări şi concluzii…
    Domnul să-ţi dea călăuzire!

  2. Dumnezeu ar fi putut sa spuna niste cuvinte magice ca sa scape din cuiele de pe cruce pe Fiul Sau, dar n-a facut asta…asta este DRAGOSTEA….

  3. foarte frumos

  4. Unii consideră că egoismul este un mare defect. Lucrul acesta e doar în parte adevărat. Un egoist este o fiinţa antisocială, pentru că nu se gândește decât la el. Să reflectăm însă puţin la modul în care s-ar schimba lumea dacă am fi cu toţii egoişti, dacă nu ne-ar păsa decât de noi înșine, fără să depindem de alţii şi fără să acceptăm că alţii să depindă de noi. Evident, e vorba de o ipoteză paradoxală, deoarece, în principiu, într-o lume de egoişti lucrurile ar trebui să meargă mai bine, fiindcă toţi oamenii ar fi liberi de orice legătură afectivă, de orice ură socială, de spiritul de grup care, de foarte multe ori, duce la lupta împotriva grupurilor opuse; dar, în acelaşi timp, ar trebui ca nimeni să nu aibă posibilitatea să le impună celorlalţi propriul egoism. Acestea fiind spuse în apărarea sa, e totuşi cazul să recunoaştem că egoistul nu e un tip prea simpatic. Prima lui grijă, înainte de a lua o decizie, este de a vedea cu ce-l avantajează pe el lucrul respectiv. Dacă, pentru a-şi apara interesele, încearca să le impună altora voința sa, nu-i trece deloc prin cap că şi alţii au dreptul să trăiască aşa cum vor ei, după reguli sau preferinţe care pot fi diferite de ale sale. Personalitatea lui e total opacă la orice experienţă care ar putea decurge dintr-o relaţie stimulantă cu ceilalţi. Egoistul trăieşte într-un univers strâmt, închis, în centrul căruia se afla propria persoană; credinţa lui cea mai profundă e că lumea trebuie să se învârtă în jurul său. Freud face distincţia între narcisism şi egoism; după el, primul e complementul libidinal al celui de-al doilea. Astfel, el notează că: “Atunci când vorbim de egoism, nu ne raportăm decât la avantajele pe care le are individul, în timp ce în cazul narcisismului luăm în calcul şi satisfacţia sa libidinală”. Cineva poate fi egoist fără să fie narcisiac, dar poate fi şi una şi alta, în acelaşi timp; în ambele cazuri, egoismul e prezent ca un fundal.


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Categorii

%d blogeri au apreciat asta: